IN SFARSIT NEFUMATOR (2)

Ma simt ciudat....o saptamana si doua zile de cand nu am mai fumat. Azi am aflat cu dezamagire ca Bogdan a inceput iar sa fumeze. Cu sinceritate spun ca am avut acelasi sentiment ca atunci cand m-a anuntat ca a avut accident - un val de adrenalina mi-a invadat pieptul, gatul, ajungand in cap ca o ameteala. E alegerea lui, m-a dezamagit dar nu il pot fortza sa se lase de fumat, cel mult pot apecia sinceritatea - realizez cata putere i-a tebuit ca sa treaca peste rusinea esecului

Am avut o saptamana grea si voi avea inca o perioada destul de dificila la servici. Cartea spunea ca si nefumatorii au astfel de momente in viata si totusi nu au nevoie de o tigara pentru a trece peste ele, asa este numai ca acum ma lupt si cu drogul, si cu monstruletul din capul meu care imi spune ca vrea o tigara dar si cu problemele zilnice sau periodice pe care evident toti le avem.
Simt zilnic nevoia de a fuma o tigara, nu voi mai fuma in veci dar nu pot nega gandurile mele zilnice......probabil intr-o zi o sa imi dau seama ca "azi am uitat sa ma gandesc la tigari". Ma trezesc, beau cafeaua si ceva lipseste, nu mai trebuie sa stau inchisa in bucatarie - in timp ce beau cafeau si ma uit la stiri ca un om normal (nu ca un prizonier, in frig, chiorandu-ma la ecranul mic al laptopului) pot sta si cu Ana, o pot admira cum se joaca dimineata un pic nelamurita de prezenta noastra matinala in spatiul ei.

Cea mai importanta constatare a acestei saptamani este ca timpul in care fumam s-a transformat in foarte mult timp liber si inca nu am invatat sa il folosesc.