Familia perfecta.........ganduri fara directie

Am avut o perioada, inca mai simt asa cateodata, in care ma uitam in jur si vedeam numai oameni perfecti. Femei slabe si frumoase, mandre de feminitatea lor, soti ideali care stiau mereu cum sa isi surprinda iubita cu un gest dragut, oameni bogati ce isi permiteau sa isi daruieasca surprize ce nu si le perimite oricine, mame perfecte cu o viata perfect organizata si timp berechet pentru diverse mofturi feminine, copilasi ascultatori care se culcau singuri, mancau tot din fafurie si stiau de n ori mai multe cuvinte decat varsta le permitea....... Ma trezeam intreband eu de ce nu pot? Ma trezeam jignindu-l pe Bogdan cu replici de genul "ai vazut ca X i-a umplut casa de flori asa fara nici o ocazie.......iar tu nici de ziua mea nu imi aduci" Ca din senin imi chinuiam copilul la cateva luni sa stea neclintit si sa asculte cum eu ii citesc dintr-o carte. In fiecare luni ma apucam de o alta cura de slabire, vesnic nemultumita de cum arata si de cum ma simt. Eu de ce nu merg la coafor? Eu de ce nu am cele mai la moda haine?
Realizez din ce in ce mai mult ca cea mai mare prostie e sa fii vesnic nemultumit, vesnic nervos ca altul poate, are si beneficiaza de te miri ce prostii. Am realizat ca peste tot este si o latura nasola.....legea compensatiei, nu le poti avea pe toate. Oare exista femeia perfecta, sotul perfect, familia ideala? Banuiesc ca la fel ca in economie e o patura superioara, o patura medie si una saraca.........noi ne situam in aia medie.
Nu sunt un fotomedel, nici nu am fost vreodata, dar partea buna e ca sotul ma place asa cum sunt, stie sa imi spuna ca sunt frumoasa si sa se laude cu mine. Nu imi aduce flori, e extrem de previzibil la capitolul cadouri, dar imi spune in fiecare seara "te iubesc" si ma roaga sa il iau in brate nefiind noapte sa nu dormim impreuna iar dimineata ma trezeste cu cafeau facuta........ce imi pot dori mai mult de la un sot? Ne mai certam? Da, zilnic ne contrazicem, avem firi si educatii total diferite, ne contrazicem pana unul cedeaza, ne iubim si o luam de la capat......pentru mine ar fi chiar plictisitor sa fim mereu de acord.
Nu sunt o mama perfecta, am multe puncte in cresterea copilului la care daca stau acum si ma gandesc ar fi trebuit sa procedez altfel dar invat in fiecare zi........invatam impreuna de fapt ca doar ne cunostem de 1 an si 3 luni, ne descoperim personalitatea una alteia, cu timpul vom invata impeuna: eu voi invata sa ii respect personalitatea si sa o ajut sa si-o formeze, ea va invata ca ii sunt mama, va invata sa ma asculte si sa ma consulte
Oare cum arata o familie perfecta? Oare exista o astfel de familie, exceptand filmele siropoase de duminica?
Probabil, la un moment dat in viata toti avem o viata perfecta, un moment perfet pe care trebuie sa il identificam, sa-l pretuim, sa nu-i cautam hibe si comparatii sa il fructificam si sa ni-l amintim in momentele neplacute