La multi ani Printesa

La multi ani puiul meu mic, sa fii sanatoasa si mereu voioasa, sa ai noroc in viata si multa dragoste.
Pentru ca nu am mai facut-o de multisor cu aceasta ocazie o sa fac si bilantul dezvoltarii pana la doi anisori
Dezvoltare fizica
Este destul de inaltuta fapt pentru care de multe ori mi se spune ca sigur are 3 ani, nu e grasuta dar nici slabanoaga, 92 cm (la carte 87) si 14,5kg (la carte 13), parul s-a deschis mult la culoare ajungand aproape blonduta si s-a incretit destul de mult.  Dentitia este aproape completa urmand sa mai apara 2 maselute sus (curand caci gingia este destul de umflata si rosie), din pacate dantura si-a facut aparitia destul de devreme (4luni) si rapid la un an deja iesisera toti dintii si maselele exceptandu-le pe ultimele doua de jos care din cate am citisem trebuiau sa apara in jurul varstei de doi ani jumate....au venit pe la 21-22 luni :( - nu e prea mare bucuria caci am inteles ca cu cat apar mai tarziu cu atat vor fi mai sanatoase dar o'm trai si o'm vedea) pana una alta se spala pe dinti in fiecare zi cu o periuta mititica adaptata varstei si cu pasta de dinti de la Forever care nu contine fluor (de ceva vreme a inceput sa invete sa scuipe deci probabil in curand vom folosi o pasta de dinti cu o cantitate mica de fluor).
Urca si coboara fara ajutor treptele, alearga, merge normal fara nici un defect. Se urca si coboara singura pe toate dracoveniile din parc: schelete metalice, tobogan, casute de lemn, balansoar, leagan. De pe la 1 an si jumatate am scos cele trei zabrele ale patutului si coboara singurica si isi croieste drum prin bezna catre camera noastra, stie sa si urce in patut dar din pacate nu cand trebuie (zabrelele le-am scos pentru ca incepuse sa sara din pat - mai bine prevenim orice lovire). Mazgaleste cu pixul, creioane colorate sau carioci orice hartie sau canapea ce ii pica pe mana, coloreaza cu creta toata curtea, a invatat-o tati sa sara sotronul si se straduie sa execute cat mai corect desi nu-i iese niciodata, bunica a invatat-o sa se dea peste cap, ii place sa sara in pat si sa ne sperie apropiindu-se periculos de margine. Are o forta in maini de-a dreptul incredibila: am prins-o de multe ori ridicand obiecte mult mai grele decat ea (evident ca nu o lasam) sau o pune B la bara si se mentine cateva secunde bune agatata doar in maini. A invatat-o tot tati sa arunce cu pietre in rau sau sa dea cu piciorul in mingie ba chiar si sa pedaleze (la asta mai avem de lucru). Stie sa sufle in mancare - vedem sambata daca o convingem sa sufle si in lumanari. Se joaca foarte frumos cu papusile si bebelusii, le da de mancare, ii culca si le canta, ii plimba cu caruciorul, ii imbraca; stie sa aseze toate discurile de lemn colorat pe tija, pune cuburile corect in Borcanul cu Prajituri

Dezvoltarea limbajului
Aici nu stam prea bine din pacate sau cel putin asta este parerea mea personala. Ca istoric eu am vorbit foarte devreme si eram o catarata vesela, sotul a vorbit dupa doi ani fiind un copil linistit - se pare ca a luat tacerea lui si nelinistea mea. In fine, pe la un an am cerut trimitere sa vad ce-i cu copilul si raspunsul a vreo 3 medici a fost ca sunt nebuna si sa o las in pace asa ca m-am consolat cu ideea ca o sa vorbeasca atunci cand o sa fie pregatita. Momentan vocabularul ei este compus din: mama, mami, tata, tati, mamaie, tataie, baba si babac (pe care de cateva luni nu mai vrea sa le pronunte si ii chinuie spunandu-le ba mama-tata ba mamaie-tataie), Ada (Alexandra), Ala (Raluca), Gilda primul cuvant dupa mama-tata(catelusa), ginda (oglinda), gingia (mingia), apa (la care pana acum ceva vreme se incapatana sa spuna doar a), bobo (biscuiti), bebe, beibi (la tv), alo (telefon), babaie (baie), pa baie(la iesirea din baie), caca, cish (nu stiu de unde ca noi spunem doar pipi), cucu bau, vai vai (la poezia cu piticul inecat), merci, buna ziua - buna seara (spuse in soapta si in varful buzelor), gugan (curcan), goga (gasca, broasca - nu stiu ce-o fi in mintea ei de asociaza asa), ham (catel), gaga (gasca), miau (dar scoate doar sunetul pisicii nu zice efectiv miua), iha (magarusul), muuu (vaca), scoate din limba sunetul galopului daca o intrebi cum face calul - sunet pe care il face de pe la 4 luni si numai cand il vedea pe bunicu, cucurigu (nu pot scrie exact cum ponunta ea), coco (gaina sau nasul ei), ninia (iulia), daaaa (david), in loc de nu da din cap, da, pa .......si cam atat daca nu am uitat ceva :) in rest vorbeste in continuu fara ca noi sa pricepem ceva (cum imi spunea un baietel de vreo 7-8 ani - sunt prea mare ca sa mai inteleg limba bebelusilor).
Dezvoltarea emotionala si comportamentul
Chiar daca nu vorbeste intelege tot ce ii spui si executa toate "comenzile", bineinteles functie de cheful pe care il are dar de obicei cam face ce o rog (aduce cana, telecomanda, olita, prosop, crema etc.)
Ca metoda de pedeapsa avem coltul unde sta pana se linisteste fara sa comenteze - stie ca a gresit, stie regula si se supune. De obicei este pedepsita pentru ca ciupeste (dar rau nu gluma), inainte ne si musca dar vad ca de obiceiul ista am scapat. Este un pic cam alintata si o deranjeaza teribil daca nu facem exact ce isi doreste in momentul in care vrea ea dar am descoperit ca daca ii explic cu calm la modul "iesim in parc dupa ce mananci" si ma si tin de cuvant de fiecare data a inceput sa inteleaga si sa asculte. Are simtul proprietatii foarte dezvoltat eu sunt mama ei si nimeni nu are voie sa ma pupe, la fel cu toti membrii familiei - mamaia ei, taticul ei, in raport cu ceilalti bebelusi ofera fara probleme orice obiect dar pentru perioade scurte. Este prietenoasa si sociabila atat cu cei de varsta ei cat si cu maturii - banuiesc ca asta se datoreaza faptului ca de mica a fost foarte plimbata prin mai multe locatii si lasata fara noi acolo:de la 9 luni de cand am intarcat-o o zi da una nu de la 9 la 17 la mamaie, in weekend la bunici iar in rest cu mine (multumesc lui Dumnezeu ca ne traiesc cat de cat sanatosi parintii si ca locuim in acelasi oras ca e mare lucru).
De la 1 luna si jumatate doarme singura la ea in camera, o perioada chiar se culca singura dar dupa o raceala in care am luat-o cu mine in pat am revenit la culcat cu mami in pat si mutat in camera ei.
Desi nu am renuntat de tot la scutece face de toate la olita dimineata si seara obligatoriu iar in timpul zilei la cerere (si cere aproape de fiecare data mai putin cand e la plimbare)

Valea Horoabelor

Dupa ce seara bunicu s-a gandit ca nu poate pleca fara lanterna in varf de munte iar in drumul lui spre magazinul de lantere a facut un accident (asa cat sa nu-l incomodeze carnetul pe la munte) sambata dimineata ne-am ingramadit cu mic cu mare in brack-ul familiei (sunt curioasa cum isi imagina bunicu ca am fi incaput in Logan) si am plecat spre Cabana Horoabelor.
Traseul: Sinaia - Moroieni - Cabana Bolboci - Padina - Cabana Horoabe.

Tati a stat cu noi pana duminica si a revenit joi sa ne ia, in rest eu cu parintii, Ana cu bunicii. Eu m-am plictisit ingrozitor - parese ca linistea nu-i de mine, poate daca as fi avut cu cine sa fac drumetii ar fi fost altfel, asa am incercat eu sa ma misc un pic stanga-dreapta dar imi era ingrozitor de frica de cainii nimanui care nu aratau tocmai prietenosi si care apareau de unde te asteptai mai putin evident alergand catre o tinta numai de ei stiuta, mai erau si cainii paznici la oi dar daca tii distanta corespunzatoare doar latrau si isi aratau coltii cat sa stii ca-s oile lor. In fine intr-o seara am vazut si ursoica cu puii, cand alergam de la parter la etaj cu olitza in brate pe scara exterioara a vilei de nu mai stiam pe ce usa sa intru iar intr-o drumetie m-am intalnit cu un ditamai taurul ce-a facut deliciul tuturor ascultatorilor mei fiindu-mi recomandat sa nu mai povestesc la nimeni......si uite asa mi s-a luat de drumetii singura prin muntii odata super aglomerati iar acum pustii.
Ana s-a distrat de minune profitand de curtea foarte spatioasa si de intreaga atentie a bunicilor. A facut plimbari luuungi nu pe distante atat de lungi, dar ce sa-i faci cand fiecare pietricica este interesanta si numai buna de aruncat in rau iar dosul copacilor e un spatiu numai bun de jucat cucu-bau......de fapt cred ca partea lunga a fiecarui traseu a fost acuta in brate sau calare pe umerii mei. De consemnat e ca din fiecare traseu tot ce a fost de urcat, panta, piatra sau radacina iesita in drum, a urcat singurica exclamand de fiecare data Hopasha.

Evident ca acolo astmatica lu' mama nu a mai tusit, nu a mai harait asa ca sper sa repetam cat se poate de des aceasta experienta mai ales ca te poti descurca super cu un buget destul de mic. Cazarea in zona e de la 25 lei la Padina la comun si fara baie pana la 250 lei la Hotel Pestera iar de mancat cam la fel variaza: la padina orice fel de mancare e pana in 10 lei si desi e foarte putin variata avand doua feluri de mancare, doua ciorbe si salata e foarte gustoasa iar la Pestera au meniu variat dar cu preturi mai de pantofari. Se mai poate manca la Vila Coteanu sau puteti lua un pastrav proaspat numai bun de pus pe gratar de la schitul manastirii Ialomicioara - in ambele locuri se poate gasi si cazare cu preturi undeva la 100 lei.
In ordinea aparitiei in drumul nostru:
Cabana Bolboci - foarte schimbata fata de acum 15 ani cand am fost eu, "imbunatatita" cu o terasa plina de drumeti in trecere (e o cabana de trecere, nu prea ramane lumea sa isi faca concediul acolo) Servirea mesei a fost groaznica...la fel si mancarea

Lacul Bolboci - o splendoare, pacat ca la atingere ingheti instantaneu ca altfel tare te imbie la o balaceala.

Barajul de la Bolboci

Costila vazuta de la Bolboci

Cabana Padina am regasit-o asa cum o lasasem intr-un coltisor al sufletului, am regasit aici aceeasi familie ce o ingrijeste de 40 de ani incoace

Drumul spre Pestera si Pestera Ialomicioarei

Cu Ana am mers doar pana aici........era groaznic de frig, umezeala, spatii foarte mici, mult de urcat pe scari umede si subrede, iar cand zic mult de urcat inseamna aproximativ 30-40 minute de mers prin pestera plus intoacerea. Nu recomand persoanelor cu probleme cardiace.

Pestera este luminata pana la capat si este destul de bine intretinut de calugari. Intrarea este 6 lei si se poate intra pana la ora 18.00

acesta este punctul final

Cabana Horoabe

Babele si Sfinxul

A plouat in fiecare zi cam doua ore la pranz.....o ploaie verticala cum rar am vazut

Madalina Manole

In sfarsit o pot plange in liniste. Vestea a venit socant si brusc pe la 8 dimineata cand un amic din Antena ne-a telefonat sa ne dea cumplita veste, nu am avut voie nici macar sa fiu trista caci Ana ma pupacea si miorlaia pe langa mine de fiecare data cand ma schimbam la fata privind stirile bulversande. Acum pot plange....am ramas singura. Suna cam dramatic dar.......discul ei e dovada vie a fanului ce-am fost, un disc tocit ce sta acum intr-o lada pe la Baicoi. Nu inteleg, nu pot pricepe, de ce acum? de ce cand in sfarsit avea copilul mult dorit? Se spune ca Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce......oare ei i-a dat prea mult?
Lasand de o parte durerea de a pierde o artista atat de draga, nu pot intelege cat de lasa si de slaba si de egoista poate fi o persoana sa recurga la un astfel de gest, ce mama esti tu sa iti lasi copilasul singur?
E trist........socant.

Litoral 2010 - 23-24.06.2010

Incep ca in postul precedent :)) : deschid ochii - soare. Doamne cata fericire, nici nu stiu cum i-am zorit pe cei doi somnorsi fuga fuga "na cafeaua, na laptele si hai pe plaja" Pe drum spre plaja am aflat ca au ajuns si o parte din prietenii nostri, i-am indrumat catre cazare si ne-am vazut de drum. Pe plaja batea vantul si era un frig mama-mama dar soarele inca ne mangaia cu razele lui calduroase asa ca am lasat copilul in salopeta la joaca prin nisip iar noi ne-am achitat sezlongurile si ne-am asezat relaxati asteptand caldura ce anul trecut nu ne lasa sa stam mai mult de 11.00 pe plaja

dupa cum se vede si in filmulet distractia noastra a durat 30 minute ca s-a facut din nou intuneric, nici urma de soare si un frig  de nici pescarusii nu mai stateau pe plaja. Si uite asa a tinut-o toata ziua ploaie si frig, ne-am mai relaxat cu nasii Anei care au sosit pe la 4 iar in rest ne-am plans de mila. Pe 24 cam aceeasi poveste exceptand partea cu soarele de dimineata asa ca ne-am strans bagajele si am plecat. Noroc cu doamna de la vila care a fost super draguta si ne-a propus sa revenim in alta perioada cand o fi mai frumos afara....nu stiu cine ne-ar mai oferit noua asa ceva, asa ca jos palaria.
Cat a ploat a trebuit sa gasim distractie pentru Ana care in nici un caz nu rezista mai mult de juma de ora intr-o camera de 2/2 fara sa faca istericale si sa scoale tot hotelul, asa ca
am fost laAcvariu
acvariu super renovat si modern inuntru, in schimb exteriorul lasat intr-o paragina totala

Cazinoul - o ruina parasita, nu care cumva sa nu fie la unison cu restul falezei. Imi cer scuze.....nu era tocmai parasit, in ele isi depoziteaza marfa toti comerciantii ambulanti de pe faleza. Tare sunt curioasa ce afaceri o fi incurcat sau ce interese nu a reusit sa satisfaca pentru a merita o astfel de soarta.
Candva asa:

Acum arata asa:

si sa nu uitam si de traficul de pe faleza unde iti poti lasa copilul sa alerge in voie

si ne-am plimbat si cu telegondola

reactia printesei

Litoral 2010 - 22.06.2010

Am deschis ochii - bezna, i-am inchis la loc ca poate se schimba situatia dar din pacate nimic, asa ca dupa ce ne-am baut cafeau am hotarat sa plecam intr-o plimbare mai lunguta pana in statiunea noastra de suflet: Neptun
La Neptun am fost noi prima data impreuna la mare, o saptamana candva in septembrie, o saptamana romantica, ploioasa in care ne tot straduiam sa ne aducem aminte daca am fost pe plaja si am stabilit de comun acord ca am facut baie in mare doar o data......in rest am "profitat" din plin de camera luxoasa oferita in dar de un amic bucuros ca am intrat la facultate. Ne-am adus aminte de cat de mici si neexperimentati eram, cu banutii numarati pana la ultimul leu, cum am avut un soc la pima nota de plata........si acum tin minte: o pulpa la gratar cu cartofi prajiti numai ca pulpa a fost mai grea decat suta de grame cu pret afisat in meniu. Se intampla acum 10 ani cand Neptunul era una din cele mai moderne si mai cautate statiuni, era cochet si luxsos.......acum paragina totala, dezamagire. Nu cred ca au mai facut ceva de atunci, nici macar nu si-au intretinut ce aveau, ne-am plimbat un pic pana la plaja am distrat copila timp de trei minute si 5 lei (mai bine imi bagam deshtul in fund ca am plecat de acolo in urlete de "mai vreu"

si am plecat dezamagiti.
Era deja ora pranzului cand am reajuns in Mamaia Sat asa ca ne-am orientat catre campingul unde am mancat tot sejurul trecut, un impinge tava asezat cochet intr-un spatiu verde cu multi copaci si racoare. Spre dezamagirea noastra si contrar situatiei de anul trecut cand exact in aceasi perioada stateam la coada pentru o portie de mancare, acum era pustiu iar mancare doar la comanda. Bun si asa, cu 34 lei am mancat pe saturate gratarele, mici, cartofi prajiti, piure si supita toate facute in juma de ora, proaspete, special pentru noi

dupa ce a mancat Ana bineinteles si-a gasit de joaca cu un baiet de vre-un an

si a s-a cocotat pe tot ce a putut

Cand am ajuns in camera deja norii fusesera inlaturati de un soare arzator de parca deja imi era ciuda ca e ora somnului si nu putem merge la plaja. Bineinteles cand ne-am trezit, ora 16, incepea sa fie racoare asa ca am taiat-o repejor pe plaja. Din pacate Ana a stat mai mult imbracata iar noi am facut doar cate o baie....evident apa era clocita, pacat de frigul de afara. Cred ca am stat vreo juma de ora pana sa vina norii si inca o ora in speranta ca se risipesc...degeaba

Seara am mers la un alt camping unde am fost intimpinati de aceeasi situatie mancare doar la comanda : " nu au venit turisti ca anul trecut si mi se acreste mancarea asa ca doar la comanda" Cu 30 lei doua portii, cam prigajite, de hamsii cu mamaliguta si mujdei (borsul de peste cu care s-a laudat era indisponibil).
Si iar nanii cu sperante mari ca maine va fi frumos