marți, 3 august 2010

Valea Horoabelor

Dupa ce seara bunicu s-a gandit ca nu poate pleca fara lanterna in varf de munte iar in drumul lui spre magazinul de lantere a facut un accident (asa cat sa nu-l incomodeze carnetul pe la munte) sambata dimineata ne-am ingramadit cu mic cu mare in brack-ul familiei (sunt curioasa cum isi imagina bunicu ca am fi incaput in Logan) si am plecat spre Cabana Horoabelor.
Traseul: Sinaia - Moroieni - Cabana Bolboci - Padina - Cabana Horoabe.

Tati a stat cu noi pana duminica si a revenit joi sa ne ia, in rest eu cu parintii, Ana cu bunicii. Eu m-am plictisit ingrozitor - parese ca linistea nu-i de mine, poate daca as fi avut cu cine sa fac drumetii ar fi fost altfel, asa am incercat eu sa ma misc un pic stanga-dreapta dar imi era ingrozitor de frica de cainii nimanui care nu aratau tocmai prietenosi si care apareau de unde te asteptai mai putin evident alergand catre o tinta numai de ei stiuta, mai erau si cainii paznici la oi dar daca tii distanta corespunzatoare doar latrau si isi aratau coltii cat sa stii ca-s oile lor. In fine intr-o seara am vazut si ursoica cu puii, cand alergam de la parter la etaj cu olitza in brate pe scara exterioara a vilei de nu mai stiam pe ce usa sa intru iar intr-o drumetie m-am intalnit cu un ditamai taurul ce-a facut deliciul tuturor ascultatorilor mei fiindu-mi recomandat sa nu mai povestesc la nimeni......si uite asa mi s-a luat de drumetii singura prin muntii odata super aglomerati iar acum pustii.
Ana s-a distrat de minune profitand de curtea foarte spatioasa si de intreaga atentie a bunicilor. A facut plimbari luuungi nu pe distante atat de lungi, dar ce sa-i faci cand fiecare pietricica este interesanta si numai buna de aruncat in rau iar dosul copacilor e un spatiu numai bun de jucat cucu-bau......de fapt cred ca partea lunga a fiecarui traseu a fost acuta in brate sau calare pe umerii mei. De consemnat e ca din fiecare traseu tot ce a fost de urcat, panta, piatra sau radacina iesita in drum, a urcat singurica exclamand de fiecare data Hopasha.

Evident ca acolo astmatica lu' mama nu a mai tusit, nu a mai harait asa ca sper sa repetam cat se poate de des aceasta experienta mai ales ca te poti descurca super cu un buget destul de mic. Cazarea in zona e de la 25 lei la Padina la comun si fara baie pana la 250 lei la Hotel Pestera iar de mancat cam la fel variaza: la padina orice fel de mancare e pana in 10 lei si desi e foarte putin variata avand doua feluri de mancare, doua ciorbe si salata e foarte gustoasa iar la Pestera au meniu variat dar cu preturi mai de pantofari. Se mai poate manca la Vila Coteanu sau puteti lua un pastrav proaspat numai bun de pus pe gratar de la schitul manastirii Ialomicioara - in ambele locuri se poate gasi si cazare cu preturi undeva la 100 lei.
In ordinea aparitiei in drumul nostru:
Cabana Bolboci - foarte schimbata fata de acum 15 ani cand am fost eu, "imbunatatita" cu o terasa plina de drumeti in trecere (e o cabana de trecere, nu prea ramane lumea sa isi faca concediul acolo) Servirea mesei a fost groaznica...la fel si mancarea
Lacul Bolboci - o splendoare, pacat ca la atingere ingheti instantaneu ca altfel tare te imbie la o balaceala.
Barajul de la Bolboci

Costila vazuta de la Bolboci

Cabana Padina am regasit-o asa cum o lasasem intr-un coltisor al sufletului, am regasit aici aceeasi familie ce o ingrijeste de 40 de ani incoace


Drumul spre Pestera si Pestera Ialomicioarei

Cu Ana am mers doar pana aici........era groaznic de frig, umezeala, spatii foarte mici, mult de urcat pe scari umede si subrede, iar cand zic mult de urcat inseamna aproximativ 30-40 minute de mers prin pestera plus intoacerea. Nu recomand persoanelor cu probleme cardiace.

Pestera este luminata pana la capat si este destul de bine intretinut de calugari. Intrarea este 6 lei si se poate intra pana la ora 18.00

acesta este punctul final


Cabana Horoabe

Babele si Sfinxul
A plouat in fiecare zi cam doua ore la pranz.....o ploaie verticala cum rar am vazut

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

jurnal de mama virgina Design by Insight © 2009