Traditii in familie

Am fost si i-am cumparat Anei si celorlalti bebei apropiati cadourile pentru Mos Nicolae si Mos Craciun, nu stiu cum s-a nimerit dar cand am ajuns acasa cu ele a ajuns si Ana si evident ca a vazut tot. Ne-am gandit ca e mica si uita pana vin mosii, corect poate ca va uita dar am ramas masca de cat a putut sa planga ca nu i le-am lasat sa se joace cu ele. Doua zile a mers la dulap si mi-a aratat cu degetelul ca vrea ceva de acolo de sus...acum in sfarsit a uitat........so! big mistake mamy!
Asa mi-am adus aminte ca eu nu am vazut niciodata, nici macar acum la 28 ani, cadourile ce urma sa le primesc. Intotdeauna am asteptat cu sufletul la gura venirea mosului, suna aiurea? Poate ca da, dar totusi noi am pastrat acest farmec al Craciunului, am pastrat tremurul de nerabdare, emotia asteptarii zambetul de bucurie al tuturor la primiea cadourilor. Cand eram mica aveam o credinta oarba in Mos Craciun, eram fraiera "parcarii" ce nu vroia in ruptul capului sa priceapa ca Mos Craciun este mama si tata......degeaba le explicam ca la mine, la bunici, la Roman, in fiecare an vine Mos Craciun cu tolba plina, vine cu sania pin nametii de zapada si bate cu toiagul in usa, ii spuneam poezii si cantecele spre deliciul bunicilor si al intregii audiente iar el ma rasplatea cu tot ce ii cerusem in scrisorea trimisa inca din noiembrie. Imi aduc aminte cum ii param plangand, la mama .......nu mai tin minte ce explicatii imi dadea ea dar stiu ca in anul urmator eu tot credeam. M-am prins cum sta treaba dupa ce s-a nascut sora mea cand intr-un an a venit un mos incaltat cu pantofii vecinului, cu vocea vecinului, cu zambetul lui.......cata jena, cata stanjeneala m-a cuprins nici nu pot descrie. Pentru prima data am spus poezia cu ochii in pamant iar noaptea m-am gandit si m-am rasucit pe toate partile, eram mica si totusi mi-a fost jena sa le spun parintilor ca stiu. Cred ca un rol important a jucat si sora mea, pentru care ma simteam ca o mama si pentru care am simtit ca este important sa cred in Mos Craciun, nu aveam dreptul sa ii fur aceea magie, acele clipe unice din fiecare an in care un mos te rasplateste pentru tot ce ai mai bun in tine.
Cu timpul s-a renuntat la venirea Mosului in persoana, era prea ocupat asa ca doar ne anunta venirea printr-un ciocanit puternic in usa si ne lasa o traista mare si rosie cu o multime de cadouri in holul blocului. Trec anii, eu am 28 si sora mea 19, eu sunt casatorita iar ea are un prieten. Oriunde am fi, in ajun ne strangem in casa parinteasca. Bogdan a primit cu mandrie onoarea de a pune instalatia in brad, evident sub stricta supraveghere a tatei care are intotdeauna sfaturi pretioase, eu pun ate sau mai noi clame la globuri, Alex le aseaza in brad, cand e aproape gata vine mama si aseaza beteala, mama care e vesnic la bucatarie desi in fiecare an ne promite ca pana ne apucam de impodobit e gata mancarea si ne va onora cu prezenta. Miroase a cozonac si friptura, se aud colinde la tv si din cand in cand suntem intrerupti de colindatori. E gata bradul si brusc toata lumea dispare, toti stiu ca in dormitorul parintilor sacul cel mare si rosu asteapta sa fie umplut, ne mai intalnim pe hol in drumul spre sac si razand fugim pefacandu-ne ca avem o cu totul alta treaba decat umplerea sacului. Din nou sufrageria este plina si ......si ......ce se aude? parca a batut cineva? or fi iar colindatori? O auzim pe mama: "hei cred ca a venit Mos Craciun!! e un sac mare aici sa vina cineva sa il ridice ca e tare greu!"
Aceasta poveste se repeta an de an, actorii se inmultesc, noii veniti privesc la inceput cu neincredere jocul nostru apoi intra si ei in aceasta sceneta veseli si bucurosi sa afle ca Mos Craciun exista si intr-un oras industrializat, fara zapada de ceva ani incoace, intr-o scara de bloc la etajul 1, intr-o familie normala, cu bune si rele, intr-o famile ce se incapataneaza sa fie famile.
Anul trecut am pastrat traditia, anul acesta ma gandeam ca Ana e deja maricica si incepe sa inteleaga, as fi vrut sa stam acasa si sa impodobim noi trei bradutul si doar noi trei sa il asteptam pe Mos Craciun dar abia acum dupa ce am scris aceste randuri am realizat ca noi trei suntem mult mai frumosi langa familie, ca oricat m-as chinui sa imit traditia de acasa nu as reusi asa ca Ana din nou va petrece noaptea de ajun in familia F. cu bunici, matusi, unchi, parinti, catel si nelipsitul Mos Craciun