De luni incep serviciul :)) si am emotii de parca nu as mai fi fost niciodata. Am stat un an jumate acasa si ma simt amortita, am mai fost eu pe acolo dar nu oficial si nu cu sarcini si obiective clar stabilite, am mai lucrat si de acasa dar nu am mai stat 8 ore in nebunia, graba si stresul de acolo de muuult timp. Ma simt amortita, ma inteb daca mai stiu sa scriu, sa socotesc, conturile si noile legi clar sunt o mare gaura in capul meu....am emotii
Imi trec prin minte acum toate joburile pe care le-am avut de-a lungul anilor, toti sefii, toate momentele critice.......prima zi de lucru
Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie care mi-a oferit aprope tot timpul tot ce mi-am dorit, nu mereu, au fost si momente de criza financiara dar de obicei ai mei au facut tot posibilul sa nu ne lipseasca nimic ba si ceva in plus. Am avut ghinionul sa fiu fata unei persoane publice si sa fiu mereu privita prin prisma lui si a realizarilor lui. Daca am intrat la liceu am facut-o ca e tata cineva, am luat bac-ul iar ca sunt fata lu' tata de intrat la facultate nu mai zic...tata. Eram frustrata de nerecunoasterea meritelor mele si am "fugit" in alt oras, in capitala, unde tata era nimeni iar eu puteam sa fiu EU.........Doamne cat regret toate aceste frustrari de adolescenta tampa!!!!! M-am angajat, am muncit ca o nebuna zi si noapte, am alergat de la servici la scoala, am pierdut nopti incercand sa dovedesc ca sunt angajatul model si ca pot mai mult si merit un post mai bun, am pierdut vacante cu prietenii la mare si in strainatate muncind. Erau toti prietenii la mare si noi fugeam vinerea pe la 7 de la servici si ne intorceam duminica noaptea iar dupa doua ore de somn la 8, luni, eram iar la servici, aveam bani si nu aveam timp sa ii cheltuim. Cand m-am casatorit lucram la o firma de comert extern de cereale, nu o sa uit uit niciodata cat de neom a fost patronul si cat de idioata am fost eu - sambata am dat licenta, sambata umatoare aveam nunta, m-a anuntat ca nu imi da liber decat saptamana legala, ok numai ca sambata cu licenta ai mei au fost la o nunta si tata a facut stop cardiac urmat de edem pulmonar iar toate planurile din ultima saptamana dinainte de nunta s-au dus pe apa sambetei, mi-am luat liber si am facut singurei toate cele necesare, ziua organizam nunta, noaptea stateam la spital........luni eram deja in luna de miere la servici.
Pentru ce toate astea? Ce am demonstrat? Mi-am demonstrat mie ca pot, ca cei ce barfeau in continuare considera ca firma pe care numai noi stim cum am pus-o pe picoare e a lu' tata, clientii sunt pile si asa mai departe......iar eu am pierdut o etapa importanta in viata, am pierdut perioada aia in care ai griji doar in sesiune, am acumulat oboseala ce nu se vindeca cu un biet concediu anul trecut de 7 zile la mare, am pierdut amintiri.....
In concluzie de luni ma duc iar la servici, acum am alt scop, alt tel in viata: trebuie sa ii asigur Anei un trai cat mai bun, sa ii ofer vacante de vis, jucarii, hainute, posibilitatea de a o trata regeste in caz de boala. Imi e teama, desi nu cred ca voi da gres din nou, sa nu ma complac in aceste ganduri de avutie si sa uit din nou ca cel mai important este sa ii fiu parinte, sa fiu langa ea, sa ies la 5 de la servici si sa mergem in parc, sa fac lucrurile acelea marunte de zi cu zi ce conteaza enorm pentru un copil, sa ii ofer amintiri caci sunt convinsa ca de jucaria x de cinspe' mii de lei nu isi va aminti.
150Alice
Acum 10 ani
4 comentarii:
Poate ca nu a fost in zadar faptul ca ai muncit la patron, cel putin ai capatat o experienta care cu siguranta ti-a folosit in firma voastra si fata de angajatii vostri. Felicitari pentru perseverenta si mult succes din nou la servici, la cat mai multe realizari!
Cam aceleasi probleme le-am intampinat eu si la mine mama a fost persoana prin prisma careia toate succesele mele erau legate de ea,dar nu a fost asa nici o secunda caci ai mei nu au ridicat nici un ac pentru a ne sari in ajutor chiar si atunci cand ne dadeam cu capul de pereti,pe puterea mea am reusit la liceu,am intrat la facultate,am luat licenta si mi-am gasit si un job(contabil la cea mai prestigioasa firma din orasul meu natal) si totusi lumea a vorbit si probabil ca vorbeste si acum.Multi imi ziceau ca n-ar trebui sa-mi pese de ce zic unii sau altii,dar mie tot timpul mi-a pasat caci numai eu stiu cat am luptat si m-am chinuit sa razbesc in lumea asta.
Gata cu micul meu monolog,draga mea Gabi,ai dovedit inca o data ca esti o persoana puternica si ambitioasa,iti urez mult succes si cu siguranta vei sti si-ti vei reaminti totul,nu ai cum sa uiti,notiunile sunt acolo bine intiparite pentru totdeauna.
La cat mai multe succese !
va multumesc pentru incurajari (sunt in pauza de masa :)) )
Cristina sa stii ca eu nu regret ca am muncit la patron, sincera sa fiu daca mi s-ar oferi bani buni si acum m-as duce la patron. Regret ca nu am stiut sa traiesc fiecare varsta cu bucuriile si lucrurile firesti ce o caracterizeaza. Am vrut sa fiu matua si sa castig bani si sa demonstrez.....cand nu aveam ce demonstra sau cui demonstra. Evident experienta nu imi strica, toate lucrurile au parti bune si rele
Fiecare experienta de viata ne face mai puternici si mai pregatiti pentru viitoarele probleme. Acum esti un om mult mai puternic si vei sti cum s-o sfatuiesti pe Ana sa nu repete aceleasi greseli.Poate copiii nostri vor trai vremuri mai bune si pentru ei viata de student sau tanar angajat va fi mai usoara.
Spor la munca si sa aveti un sfarsit de an plin de realizari si profituri mari.
Trimiteți un comentariu