Copiii de la Valea Plopului

Weekendul trecut am fost aici: http://www.valeaplopului.com/rohome.php si am plecat inlacrimata, cumva fericita dar si trista.
Prima data am aflat de acest loc minunat, acum cativa ani, de la un prieten foarte bun care intre timp a devenit si nasul fetitei noastre. Ma plangeam ca nu am cui sa dau hainele vechi, ca am dat si le-am vazut aruncate si ca mi-ar placea chiar sa ajut pe cineva nu sa ajunga intr-o selectie de genul asta imi place dar asta nu, atunci s-a oferit ca atunci cand trimite cadourile de craciun catre copilasi sa imi ia si mie hainele. Ce copilasi? Unde? Si a inceput sa imi povesteasca de un satuc, printre dealuri, unde un preot si familia lui au construit case si primesc bebelusi, copii nevoiasi, femei batute, femei gravide sau cu prunci in brate care au neoie de un adapost. S-a format o comunitate unde fiecare are grija de cel mai mic, unul coase, una gateste, unul taie lemne, altul are grija de bebelusi, iar toata aceasta comunitate este pastorita de parintele Tanase.
De-a lungul anilor mi s-au tot povestit istorioare despre cum evolueaza lucrurile la Valea Plopului, despre numarul tot mai mare de copilasi, cum parintele Tanase nu are saptamana de la Dumnezeu in care sa nu gaseasca in fata usii cate un bebelus sau un om in suferinta, cum si-au mai construit o casa si inca o casa, ba chiar am vazut la un moment dat un reportaj la tv dar eu nu am reusit niciodata sa ajung acolo desi mi-am dorit mult.


Anul trecut am avut onoarea sa il cunosc pe parintele Tanase la sfintirea unui sediu de firma si am fost impresionata (rar ma atinge sufleteste un preot), are acel ceva ce reuseste sa-ti plece capul, sa te puna pe ganduri si sa te aduca mai aproape de Dumnezeu. Si din nou mi-am promis ca trebuie neaparat sa ajung personal acolo.....
Duminica trecuta am pus maimuta in masina si am plecat.....drum lung si vomitacios (e drumul spre Cheia), pe la Valeni maimutica noastra era obosita si plangacioasa asa ca am parcurs cam 18 km cumva intoarsa spre bancheta din spate cantand, scalambandu-ma si dansand poate poate copila se va potoli......am reusit doar sa-mi intorc stomacul pe dos de atatea serpentine.
Satucul e intr-o zona de vis, pitit intre dealuri verzi pe culmile carora rasare cate o bisericuta, nu cred sa fi vazut pe undeva asa multe cruci si bisericute cum am vazut in zona asta. Sunt cateva case-vile, nu stiu cum sa le zic ca sunt mai inalte decat late, iar in fata lor sunt amenajate locuri de joaca.
Am fost primiti, salutati, am descarcat si pa taica si noroc! Oamnenii acolo aveau treaba. Am mers in locul de joaca si in timp ce B se juca cu Ana careia ii trecusera toate oboselile ca prin minune, am inceput sa ma plimb, sa studiez.....am descoperit ca eram studiati de dupa perdele sau de pe terase de ochisori mai mici sau mai mari. Incet incet locul a prins viata: la locul de joaca a mai venit o mamica cu un baietel de aproape 2 ani, in fata unei case erau niste baieti mai marisori, la parterul altei case niste doamne gateau.......
S-a apropiat mamica cu baietelul, mi-a zis ca e din Arad, m-a intrebat cat are Ana. Era retardata iar baietelul era al treilea copil. Nu credeam ca la 1 an si 9 luni poti avea carii si dinti sparti dar am vazut-o si pe asta.
Am vrut sa intru in bisericuta dar era un botez inauntru asa ca am ascultat un pic din sluja afara. Un preot tanar, probabil unul din baietii preotului crestina o fetita, nasa era o pustoaica, lumanarea o tinea o alta copila. Sala principala a bisericii, cam cat o sufragerie mai marisoara, era plina de bebelusi tinuti in brate de copile Am plecat plangand in hohote
De Duminica trecuta tot stau si ma intreb de ce suntem mereu nemultumiti? De ce niciodata nu ne ajunge nimic? Cum ne permitem?
Iti multumesc Doamne ca am un copil sanatos, are maini, are picioare, e zdravan la cap, am un sot care ma iubeste, suntem sanatosi fara boli mortale,copilul meu are toti bunicii aproape, avem ce manca, avem un acoperis deasupra capului, am maini si cap sa-mi cresc copilul si toate insusirile ce-mi dau speranta ca ii voi putea pune mereu o paine pe masa.
Ma gandeam sa va rog sa donati pentru acest lacas dar nu o voi face.....va rog sa faceti o drumetie pana acolo. Vine vara, vine vremea gratarelor si excursiilor de o zi, merita sa va plimbati pana acolo, sa luati o gura de aer curat si sa faceti un gest frumos daca aveti posibilitate, merita sa luati un bebelus in brate, merita sa intrati in bisericuta preotului Tanase si sa ii ascultati slujba