Nasterea II

M-au cazat intr-o camera foarte chocheta, pictata in culori calme si floricele, cu numai trei paturi, ulterior am aflat ca doctorii strang bani si cauta sponsori si renoveaza cat pot fiecare incapere. Eram din nou singura asa ca m-am pus pe telefoane:i-am sunat pe ai mei carora le-am explicat ca nu am vrut sa ii ingrijorez (sincera sa fiu cand am vazut ca mi s-a rupt apa dar nu am nici contractii si nici dureri am sperat ca nasterea va surveni mai tarziu ...citisem ca se poate produce si la 24h), mi-a sunat si prietena si totodata nasa Anei care abia se intorsese din concediu si era mai emotionata ca mine si bineinteles am palavragit cu B. despre fiecare senzatie, junghi si floare de pe peretii incaperii.
Tin sa precizez ca nu mai am notiunea timpului, sunt tentata sa spun ca dupa 10 minute sau dupa o ora dar adevarul e ca nu stiu cat am vorbit la telefon, cat m-a durut sau cat a durat foarte exact nasterea stiu doar ca m-am internat la 8.00 si la 14.30 s-a nascut Ana mai stiu si asta numai pentru ca mi-au zis ceilalti ca am stat in sala inca 2 ore dupa ce a iesit Ana......deci imi cer scuze pentru ca timpul nu este foarte exact.
La un moment dat a venit "tanti" Gabi (ma amuza rau treaba asta cu tanti....toate erau tanti: asa se prezentau asa le ziceai) mi-a luat sange surprinzator de rapid si privindu-ma cu neincredere cand admirativ i-am spus ca rar mi se intampla sa reuseasca cineva sa imi ia sange asa din prima. A urmat clisma cea musai necesara in cazul nasterilor naturale in urma carora se recolteaza celule stem. La nasterea naturala din cauza scremutului si a efortului din timpul unei contractii exista posibilitatea unor accidente rusinoase (spre ghinionul meu am si vazut live un accident de genul) ori un astfel de accident poate contamina proba de sange ce se recolteaza din cordonul ombilical si din placenta. Clisma-i clisma, nu mai facusem niciodata, experienta de-a dreptul unica ......- nu mai imi trebuie ever dar nici nu intru in detalii ca e prea cripy
Am revenit in pat si mi s-au pus perfuzii in urma carora urma sa incep si eu sa am ca orice femeie normala mult asteptatele contractii......si iar singura. Tin minte ca la un moment dat a venit doctorita si am rugat-o sa il lase pe B sa imi aduca niste reviste ca ma plictisesc groaznic.....am considerat de-a dreptul jignitor rasul ei si al "echipei" pana cand....am simtit primul junghi si uite asa au inceput si contractiile si durerile inevitabile unei nastei naturale. Din cand in cand mi se mai facea si cate o injectie in fund - mereu in timpul contractiei macar sa nu sufar de doua ori (cred ca erau ceva substante sa ma ajute la dilatare). Cum am mai povestit aceste dureri nu au fost insuportabile, stiam sa respir, stiam ca intre contractii nu ma doare nimic asa ca am putut sa ma relaxez ba chiar sa atipesc ca intr-un lesin. Contractiile sunt din ce in ce mai puternice si probabil ca as putea spune ca ultimele sunt foarte dureroase, mie asa mi s-au parut, dar numai pentru ca nu eram lasata sa imping desi eu simteam nevoia sa o fac asa cum o facusem de la inceputul travaliului. Doctorita imi spunea mereu cum sa respir, cum sa imping, cand si ce ar trebui sa simt. Daca iti cunosti foarte bine limitele si esti bine pregatit, experienta travaliului nu este ceva neplacut. Fiecare se cunoaste pe sine mai bine ca oricine altcineva, nu sunt impotriva cezarienei sau a anesteziilor, am vrut sa trec prin aceasta experienta si am facut-o pentru ca asa am simtit eu. Am prietene care nu suporta sub nici o forma durerea si au ales cezariana - foarte bine! Decat o mamica stresata si traumatizata de o nastere horor pentru care nu era pregatita mai bine o mamica linistita si vesela cu un puiut adus pe lume prin cezariana sau epidurala.
Intre timp mi-a venit si o domnisoara colega, o pustoaica de 17 ani care a plans si a tipat de m-a capiat. La un moment dat cand dr. mi-a zis sa tip si eu sa nu ma mai abtin atat i-am spus ca mai degraba o bat pe aia sa nu mai urle.
Am constatat ce inseamna sa ai o relatie cu medicul si cum e sa i sa nasti cu cine se nimereste sa fie de garda: doctorita mea la inceput venea din 15 in 15 minute sa ma vada iar cand contractiile au inceput sa fie mai dese, si-a luat niste acte de completat si nu s-a mai miscat de langa patul meu, m-a mangaiat pe picioare (la propriu) ma invatat ce si cum sa fac si m-a sustinut moral pe toata durata travaliului; medicul de garda a venit la colega de suferinta de 2 sau 3 ori si inca o data cand tipa era deja pe masa....probabil doar asa sa supravegheze situatia ca de nascut tipa a nascut cu moasa.
Jumatate de travaliu l-am facut in picioare inpingand cu mainile intr-un perete. Pozitia mi s-a parut foarte confortabila si as fi stat asa pana la sfarsit dar nu ma-au lasat asa din cauza perfuziilor. In conditiile astea o alta pozitie confortabila mi s-a parut intinsa in pat si tinandu-ma cu mainile de barele de fier de la capatul patului - din nou nu am avut voie ca nu mai avea cum sa curga perfuzia ......asa ca m-am resemnat intr-o pozitie de "bebe in pantec"
M-am tot chinuit sa imi aduc aminte dar din acest moment am in cap numai segvente ce nu se leaga neaparat intre ele deci le voi bifa separat:
- doctorita imi spune foarte amuzata, ba chiar ii arata si moasei ca fimea e o pletoasa si ca are vreo 5 cm de par (Dumnezeule!!!! oare ce-or vedea astea? oare ce se intampla acolo? nasc in pat?)
- fuga fuga in sala de nasteri pe masa (nu mai stiu cum am ajuns acolo, daca am mers pe picioarele mele sau nu, nu mai stiu cum mi-oi fi urcat eu burtoiul pe masa ginecologica.......e o mare nebuloasa in capul meu)
- imi aduc aminte instructiunile doctoritei,o infirmiera sare de nebuna pe burta mea (no problem stiam ca asa v-a fi! ca imi ajuta printesa sa iasa mai usor...cumava o impingea din exterior; se intreaba una pe alta daca sa ma taie sau nu, simt o taietura si o usturime si iese capul (am aflat in cateva secunde ca a iesit capul ca din punctul meu de vedere iesise toata); inca o taietura si-o impingere si gata ...........am nascut.
Te intreaba toate cele nu au nascut vreodata ce simti (am obeservat ca pe barbati detaliile astea nu ii prea pasioneaza), te intreaba asa cum o virgina isi intreaba prietena ce tocmai a avut prima experienta sexuala: Si, si cum a fost? ce ai simtit?
Simti eliberare, usurare, emotie putenica, fericire, curiozitate, oboseala, griji, esti epuizata de atata efort si plina de energie pentru pruncul ce inca nu l-ai imbratisat.
Ce faceau moasa si doctorita intre picioarele mele nici nu mai conta. Nu tin minte daca am auzit-o sau nu, dar parca nu. Ma chinuiam sa strabat cu privirea, sa imi concentrez auzul catre un colt al incaperii, sa imi tin capul ridicat sustinut doar in gat pentru a putea privi prin multimea de femei: doctorita, moasa, doua de la neonatal si inca vreo doua asistente - toate recoltau sange placentar,am intrebat toti ochii ce mi-au intersectat privirea: E bine? Cate kilgrame are? (oare daca intrev daca are toate degetele ma cred nebuna?)........probabil vocea mea nu mai era destul de puternica sa ajunga pana la urechile lor (desi peste 5 minute s-a confirmat ca inca stiam sa tip). Intr-un final peste toate capetele "incoronate" aud un "uite-o mami" si vad o sarmaluta, un cocon ridicat sus ca un trofeu.......imi aduc aminte doar culoare paturii- un maro, ceva in carouri - cu care era infofolita: nu i-am vazut fata, nu am auzit-o, nu am simtit-o, nu am sarutat-o, nu am mirosit-o, nu i-am urat bun venit ......NU Probabil asta e punctul de pornire al depresiei mele.
Intr-un final mi-a zis doctorita ca are 3.300 si ca "parea" bine dar cei de la neonatal imi pot spune alte detalii.......
Ca rasplata ca am fost fata cuminte si nu am tipat si nu am plans au inceput sa ma coasa..... Nu cred ca am trecut in viata mea printr-o durere mai mare, m-au anesteziat de foarte multe ori, am simtit fiecare ac al anesteziei dar nu a avut nici un efect. Am rugat-o sa mai bage niste anestezic dar deja zona era prea unflata si nu ar mai fi cusut cum trebuie asa ca.........