Nasterea

Am fost rugata de cineva drag sa povestesc cum a fost nasterea, de ce nu as mai naste la stat si cam cu ar trebui sa se pregateasca. Eu am mai povestit in linii mari ce si cum da o sa incerc sa o fac mai detaliat, atat pentru "draga mea" cat si pentu mine, pentru "sa nu uiti vreodata"
Primul flash e dinainte sa nasc, probabil cu o saptamana sau doua inainte. Atunci au inceput pentru prima data sa ma treaca fiori de teama si sa constientizez cat de cat ca voi fi internata, voi naste si voi sta acolo cel putin 3 zile. Asteptam pe holurile spitalului, pe o bancuta de lemn tare si incomoda, sa vina doctorita. Am auzit salvarea sosind si apare un tip - medic sau asistent- cu o doamna (e adevarat o tigancusa ce nu prea inspira respect dar intr-un spital asta chiar nu conteaza). Bun. Tipul cu acte in mana mergea grabit spre capatul culoarului; tanti cu o sacosa in mana, cu cealalta mana se sprijinea de un perete si se chinuia sa se grabeasca, oprindu-se la fiecare 5 pasi, ignind de durere si pornind mai departe. Mi-a pus capac urletul tipului: "Hai odata ca nasti pe hol!!!" Si-a ridicat iar sacosa, a ignit si si-a continuat drumul de data asta un pic mai alert spre "salvatorul" ei.
Evident prima mea reactie a fost sa il pun pe B sa jure ca ma va duce cu masina la "nascut" si ca nu voi fi nevoita sa trec prin asa ceva. Dupa jumatate de ora am aflat ca tanti nascuse: "Atat de repede?" "Pai e la al saselea copil"
Nu mai conta nimic, aveam fiorul in oase si un gand pe care imi era frica si sa il gandesc de exprimat nici nu se mai punea problema: treaba cu spitalizarea si nasterea nu era tocmai roz asa cum ma autosugestionasem eu toata sarcina.
Am mai povestit aici ce si cum cu ruptul apei asa ca sar la internare.
La 8 avem intalnire cu doctorita asa ca, punctuala cum sunt la fix eram la Campina. Aveam apa rupta, lichid - fuse si se duse, in concluzie am primit trimitere direct la sala de nasteri. Prima oprire parter unde mi s-a dat o "camasa" ponosita si cu gauri plasate aiurea pe la spate. Mai era o gravidutza cu mine, venita pentru o cezariana programata si tin minte ce ras isteric aveam amandoua cand ne-am privit elegantite in acele camasi. A urmat "epilatul":
- Aveti lama?
- Nu, sunt epilata peste tot de acasa
- Nu acceptam par de o zi doua
- Sunt facuta acum o ora.(numai eu stiam cum ma facusem cu ajutorul oglinjoarei magice)
- Dar lama de ce nu v-ati luat? Hai sus ca va dau una de la mine!
Va puteti imagina? Nu stiam, sa rad? sa plang? sa urlu de nervi ca dobitoaca? sa o jignesc in fel si chip? sa o las in pace? mai aveam oare nevoie de ea? Acu' nu va imaginati ca as fi blonda rau stiu ce vroia numai ca eu eram burta, piele si camasa. Ce sa-i dau si de unde? Mi-am adunat toata rabdarea si speranta ca e mai bine sa tac si mi-am carat burtoiul pe masa. A urmat tipa colega cu acelasi text, figuri si fite legate de lama de ras pe care probabil madam o aducea de acasa si cu care te epila gratis.
Bun , mi s-a explicat ca nu am voie cu trolerul in sala de nasteri ci doar cu o sacosa cu strictul necesar - am intrat cu trolerul - si hai G. pupa-ti sotul si hopa sus 2 etaje la sala de nasteri ......si daca se poate mai repejor ar fi perfect.
Eram emotionata, oarecum amuzata (asa cu un gust amar) de penibilul situatiei si speriata cumva ca raman singura. Nu mai sunt o pustoaica dar de ce sa nu recunosc ma simteam copilul cuiva, nu era ceva practicat zilnic treaba asta cu intenatul ba eu una nu am mai fost niciodata internata iar daca am suferit de ceva si am ajuns prin spitale am facut-o mereu cap coada cu unu dintre parinti, ei discutau cu medicii, ei dadeau spaga si aveau grija sa primesc ingrijirile cele mai bune.....in fine: ma simteam singura.
La intrarea in sala m-a preluat doctorita, mi-a prezentat "echipa" - tanti Gabi (moasa sefa) si infirmiera Mimi .......i will be back soon