Nasterea III

...... am suportat, nu cu stoicism si mandrie ci cu urlete, tipete si plans cum nu tin minte sa o fi facut vreodata. Doctorita cosea de zor, asistentele se chinuiau sa imi recolteze sange, io urlam - cam asa arata scena. M-am potolit cand mi-au spus ca nu o voi putea vedea pe Ana si ca nu o sa o pot alapta ca ma sedeaza daca nu ma potolesc. Nu am notiunea timpului dar am inteles de la tipa care a nascut o data cu mine ca am stat 2 ore la cusut. Ma simteam bine, un pic epuizata dar nu ma mai durea nimic, totul era amortit. Am ramas singura cu tanti Mimi (nu stiu de ce i se zicea tanti ca era o pustoaica de maxim 20 ani) care adusese un fotoliu cu roti sa ma duca la reanimare. In prostia mea am dat sa cobor de pe masa si evident m-am dus cat colo, eram ametita si slabita de nu ma puteam tine nici pe coate dar din pozitia culcat eu nu imi dadusem seama. Dupa ce mi-a explicat ca sunt grasa si ca ea e slaba si nu ma poate cara ......cu aerul superior de parca eram tampita (evident vroia bani) am ajuns int-un final in patul in care facusem confortabil tot travaliul.
Liniste......pustoaica nu mai tipa, nascuse si ea la un minut distanta de mine, baterie la telefon nu mai avem, nu stiam nimic de nici un cadru medical.....liniste.
Nu stiu cat a durat, stiu doar ca incepusera sa ma doara toate cele. La un moment dat a venit doctorita si m-a anuntat ca o sa il lase pe B sa intre un pic cat sa-i explice cum vom proceda cu celulele stem si sa ma pupaceasca un pic. Era emotionat si fericit si ma privea cu mila cumva......nu m-am simtit foarte confortabil.
Mi-a aratat-o pe Ana pe aparatul foto, un filmulet si o poza. Mi-a zis cat cantareste si ca e sanatoasa, alte detalii nu avea nici el. Era impresionat ca pitica deschisese ochisorii si si-i rotea curioasa jur imrejur si ca e frumoasa.

Nu cred ca a stat mai mult de 5 minute, a plecat gonit de asistenta.
Am mai stat cateva ore la reanimare, mi-au facut niste perfuzii, antibiotice, calmante........si m-au mutat in salon. Am rugat de n ori asistentele sa imi dea detalii despre Ana, sa ma duca sa o vad si eu daca tot ma plimba cu fotoliu de la un salon la altul, sau sa mi-o aduca, am incercat sa le dau banuti si nu au vrut sa primeasca cu toate insitentele mele - nu se poate!
Am ajuns intr-un salon cu 5 paturi - eu la geam, langa mine tigancusa, inco o tipa masiva la perete langa o chiuveta minuscula iar vis-a-vis alte 2 tipe. S-au facut prezentarile, mi-au explicat fetele programul si orarul, m-au asigurat ca ma voi face repede bine si s-au pus in continuare pe barfit barbati si soacre.
Orar: 00 alaptat, 06 alaptat, 7 spalaturi la cabinet, 09 alaptat, 12 alaptat, 15 alaptat, 18 alaptat, 21 alaptat si de la capat
Copilul il vezi cand te tin picioarele sa te duci pana la capatul holului, sa-l ridici si sa te asezi pe un scaun sa-l alaptezi si inapoi. Ai nevoie la wc? iar te duci la capatul holului si faci....daca nu esti in stare ori platesti o asistenta sa iti aduca plosca ori te tii. Dus? nu se poate ca nu merge centrala. te speli la subrat in chiuveta minuscula aferenta fiecarei camere. M-am resemnat ca nu ma pot duce sa o vad si am incecat sa dorm un pic sa mai imi revin......ce puteam? aveam o mie de ganduri, o mie de emotii, fetele din salon vorbeau in continuu, tigancusa mea primea vizita concubinului si a soacrei din cinci in cinci minute.......era cald.
Seara au venit mei cu B. Cred ca nu voi uita niciodata privirea trista a mamei se uita in jur si parca nu-i venea a crede. Nu mi-a zis nimic dar am prins schimbul de piviri cu tata si parca o nelamurirea de genu "sigur aici?" Atunci mi-am dat seama pentru prima oara ca am gresit, ca as fi putut alege un spital particular, sau m-as fi putut duce la Bucuresti sau nu stiu.....intr-o rezerva cu conditii minime (la Campina nu exista asa ceva). Au incercat sa o vada pe Ana dar bineinteles nu i-a lasat nimeni. Erau toti 3 ca niste copiii nerabdatori, o vazusera in poza si in filmulet, erau incantati ca e frumoasa foc si ca seamana cu mine. Mi-au adus o orhidee in ghiveci cu doua flori albe simbolizand mama si fiica si un dosar in care scosesera toate evenimentele importante din 16 aug 2008 dar si din anii trecuti, pesonalitati nascute in aceasta zi, horoscop, istoricul prenumelul Ana. I-am rugat si pe ei sa ma ajute sa ma ridic sa merg la Ana......n-am reusit. La masa de la 12 noaptea am mai incercat o data iar nu am reusit ba m-a mai si certat ca pe o scolarita o asistenta probabil de-o seama cu mine.
Apropo de varsta - eram cea mai batrana si bineinteles privita ca atare "A-ti avut ceva probleme nu?" :))  Toate aveau 17-21 la 27 eram bosoroaga de-a dreptu' (radeam cu o prietena care are 35 si acum s-a hotarat sa faca bebe ca pe ea probabil ar fi ingropat-o si i-ar fi interzis sa faca bebei) Eram singura cu servici si automat care urma sa i-a banuti pe CIC, eram singura care stia cate clase are sotul :)), eram singura cu studii superioare (ca sa nu zic cu liceul terminat) Cam in inferioritate pe acolo ....
La 4.00 eram pe marginea patului, imi faceam curaj sa ajung la copil. La 6 cand a trecut tipatoare sa anunte primul alaptat eram la usa pornita spre sala de alaptat si shontac-shontac am ajuns.
O camera cam cat o sufragerie de bloc, pictat frumos si vesel, cu scaune din acelea metalice cu sezut de plastic colorat jur imprejurul salii iar in mijloc 2 sau 3 carucioare cu niste ladite in care erau bebei 3-4 in fiecae ladita (in princiupiu fiecare copil avea ladita lui dar pentru un transport mai usor, la alaptat ii inghesuiau in aceste ladite) Nici o prezenta medicala in aria mea vizuala, doar mamici venind unele mai aplecate altele mai drepte, unele mai schiopatand altele mergand in pas vioi. Fiecare intra, lua o sarmaluta din unu din cosuri, se aseza pe scaun si alapta.

M-am uitat in primul cos, m-am uitat in al doilea....am banuit care e Ana dar imi era rusine sa o iau nu care cumva sa nu fie ea si sa iau copilul altcuiva.......intr-un final am descoperit ca fiecare copil avea eticheta cu numele de familie am verificat eticheta si am indraznit sa o iau in brate. Are sens sa ma descriu emotia, ma chinuiam sa nu tremur, ma straduiam sa imi coordonez corect miscarile nu care cumva sa o scap sau sa nu tin corect........dormea dusa. Scrasnind din dinti de durere (si nu exagerez) m-am asezat pe scaun. Era atat de frumoasa!!!!!!!! avea pielea fina si roz, nasucul carn si buze parca conturate. I-am indepartat un pic fasha si i-am mangaiat perisorul negru, dormea dar parca se misca pisiceste dupa mangaierile mele.....era penibil sa plang asa ca ma stapaneam cu greu. In jur fiecare mama facea ce simtea: cele mai vechi (la 3 zile erai externata deci vechi putea sa insemne si a doua alaptare) alptau de zor, unele vorbeau cu bebelusii de parca ar fi fost singure in incapere, altele se chinuiau sa isi trezeasca pruncii.
De-o data intra val vartej o infirmiera si inca una si inca una, urlau si tipau de ziceai ca arde, ca de ce nu suntem imbracate, de ce nu avem nu stiu ce dracii pe noi......ca la nebuni: trecea nu stiu ce control in frunte cu neonatologul de serviciu. Mi-au pus o chestie pe mine - un fel de camasa prin care puteai sa-ti scoti prin niste gauri tzatzele, masca si boneta in cap. O asistenta mi-a bagat mana in san si mi-a scos o tzatza si i-a indesat-o Anei in gura - ALAPTEAZA CA TRECE DOAMNA DOCTOR!
Am inceput sa tremur si sa plang am incercat sa-o rog sa ma lase in pace ca e prima data cand imi vad copilul, ca nu stiu cum, ca Ana doarme, ca eu n-am lapte.......n-am apucat sa termin ce aveam de spus ca medicul a trecut iar asistenta a disparut la fel cum venise. Normal era sa fac circ, sa ma ridic si sa-i reclam vre-o doua, s-o .........nu am putut eram atat de epuizata si molesita si scarbita era un moment unic in viata mea si ca de obicei cineva intra cu picioarele :(
E trist dar asta e adevarul fiica de taran sau de intelectual, nevasta de patron sau de gunoier, femeie de servici sau contabila toate eram animale la alaptat....